Jurnalul asteptarii

          Invatam ca o zi are 24 de ore, o ora are 60 de minute si un minut 60 de secunde.....niciodata mai mult sau mai putin . Insa ajungem la un moment al vietii in care aflam ca pana si lucrurile fixe sunt relative. Timpul este unul dintre ele.

           Timpul.....care nu iarta nimic...nici frumusetea, nici minciuna, nici boala, nici copilaria. In cursa lui imensa descopera tot ce era ascuns si acopera tot ce era descoperit. Pana si cel mai bine ascuns secret se teme de timp pentru ca timpul devine de multe ori un judecator al vietii, el judeca si apoi plateste.Vindeca toate....uita toate...dar de multe ori acest tiran format din ani agraveaza partile neplacute ale vietii. Este responsabil de distrugerea frumusetii caci datorita lui cad petalele florilor, cad frunzele sau ne apar riduri. Timpul este piatra de incercare a caracterului. Ne este pe rand educator, invatator si mai apoi profesor. Ne preda lectii greu de uitat pe care daca nu le-ai invatat le repeta.

           Cum se face ca timpul zboara cu viteza unui avion cu reactie atunci cand faci un lucru placut si in clipele urmatoare se misca cu viteza unui batran schiop atunci cand astepti? Trebuie sa fi trait nelinistea asteptarii ca sa cunosti adevaratul pret  al timpului....Un joc al hazardului.....mai tarziu devine prea devreme....maine devine azi.....azi devine ieri.....

           De ce marea majoritate incearca sa omoare timpul iar cealalta parte a oamenilor incearca sa il invie?Timpul devine astfel acel ceva pe care omul incearca mereu sa il omoare dar sfarseste prin a-l omori pe om.