Jurnalul asteptarii

          Invatam ca o zi are 24 de ore, o ora are 60 de minute si un minut 60 de secunde.....niciodata mai mult sau mai putin . Insa ajungem la un moment al vietii in care aflam ca pana si lucrurile fixe sunt relative. Timpul este unul dintre ele.

           Timpul.....care nu iarta nimic...nici frumusetea, nici minciuna, nici boala, nici copilaria. In cursa lui imensa descopera tot ce era ascuns si acopera tot ce era descoperit. Pana si cel mai bine ascuns secret se teme de timp pentru ca timpul devine de multe ori un judecator al vietii, el judeca si apoi plateste.Vindeca toate....uita toate...dar de multe ori acest tiran format din ani agraveaza partile neplacute ale vietii. Este responsabil de distrugerea frumusetii caci datorita lui cad petalele florilor, cad frunzele sau ne apar riduri. Timpul este piatra de incercare a caracterului. Ne este pe rand educator, invatator si mai apoi profesor. Ne preda lectii greu de uitat pe care daca nu le-ai invatat le repeta.

           Cum se face ca timpul zboara cu viteza unui avion cu reactie atunci cand faci un lucru placut si in clipele urmatoare se misca cu viteza unui batran schiop atunci cand astepti? Trebuie sa fi trait nelinistea asteptarii ca sa cunosti adevaratul pret  al timpului....Un joc al hazardului.....mai tarziu devine prea devreme....maine devine azi.....azi devine ieri.....

           De ce marea majoritate incearca sa omoare timpul iar cealalta parte a oamenilor incearca sa il invie?Timpul devine astfel acel ceva pe care omul incearca mereu sa il omoare dar sfarseste prin a-l omori pe om.

Pretul fericirii

    
       O vorba din batrani spunea ca nu le poti avea pe toate.....cel putin nu in acelasi timp.....Probabil din acest motiv nu am intanlit nici o persoana care sa le aiba pe toate.  
        Sunt atatea persoane implinite din punct de vedere  sentimental  si financiar insa care lupta in fiecare zi pentru sanatatea sau chiar viata lor. Acesti oameni spun adesea ca ar renunta la toti banii in schimbul sanatatii. Ne pierdem sanatatea pentru bani iar in cele din urma ajungem sa ne investim toti banii  in sanatate. Ce hazard!    

    O alta categorie de oameni isi sacrifica viata sentimentala de dragul carierei. Sacrificiul  multora da rezultate si  ajung lideri din punct de vedere profesional insa sunt codasi  din punct de vedere sentimental/familial. Pentru ca petrec mult prea multe ore dedicanduse carierei, ajung  sa fie parasiti de cei dragi care se satura sa fie pe plan secund. Acesti "robotei" care isi petrec tot timpul muncind  se trezesc singuri si  ajung de cele mai multe ori sa plateasca tribut vietii  in schimbul unor ore de iubire. La ce folos sa ai o functie, sa ai o groaza de bani daca nu ai pe cineva langa tine cu care sa te bucuri de succesul avut? 
         Din nefericire mai exista si o alta categorie de oameni. Din aceasta categorie fac parte oamenii unde exista iubire, unde nu exista boli insa nici bani. Nu este o categorie favorizata....daca la inceput nu se pune accentul pe bani sau pe lipsa lor, mai tarziu aceste persoane ajung sa se certe din cauza situatiei financiare...   Am cunoscut multe persoane care aparent sunt fericite, care la prima vedere le au pe toate. Aici intervine fraza cu lacrima si zambetul care de foarte multe ori ascunde durerea lacrimei. Poate aparent au bani, sanatate, stabilitate din punct de vedere familial insa atunci cand m-am apropiat de persoanele in cauza am realizat ca aparentele inseala, si intotdeauna exista acel ceva care lipseste.
         Din punctul meu de vedere nu stiu care categorie e mai favorizata. Cu siguranta de-a lungul vietii trecem de la o categorie la alta. Ramane de vazut in care categorie ne simtim mai bine. Ramane de vazut ce anume vrem si putem sacrifica, pentru ca viata e un joc plin de compromisuri.

Dragostea si pasiunea dispar......

        Dragostea si pasiunea dispar....in cel mai bun caz se transforma in obisnuinta....insa trebuie sa ramana o prietenie profunda, respectul si loialitatea.A fost lectia predata sincer de un profesor care a reusit sa imi castige respectul si admiratia. O lectie care m-a facut sa imi schimb mentalitatea despre oameni, relatii...despre viata. In tinerete avem parte de valuri de hormoni care ne fac sa traim si sa visam intens.....insa o data cu inaintarea in viata aceste trairi se "linistesc" si sunt inlocuite cu trairi mai putin placute in genul durerilor de toate feleurile.

        De la aceasi lectie deschisa despre viata, am inteles mai bine ca oricand, ca cel mai aproape de tine trebuie sa fie persoana care te respecta, care te sustine in mod neconditionat, persoana careia ai reusit sa ii castigi  admiratia.....acea persoana care se considera egala cu tine din toate punctele de vedere, care nu asteapta ordine sau rugaminti ci te ajuta sincer pana si in lururi marunte cum ar fi spalatul vaselor.

         "Batranetea e mai grea decat am crezut eu ca o sa fie". La cei 24 de ani vad lucrurile total diferit....ma ingrozeste ideea ca vine varsta la care nu o sa mai reusesc sa ma machez perfect in 15 minute pentru ca imi tremura mana, sau ma ingrozeste ideea ca nu o sa mai pot sa ma misc libera pe tocurile de 15 cm. Credeam ca e bine sa fii singur pentru ca asa faci doar ce vrei.......insa poti sa faci ce vrei si fara sa fii singur....poti sa faci ce vrei cu o persoana alaturi de tine....o persoana care sa te inteleaga atunci cand te plangi ca te dor toate, si o persoana care sa te laude pentru felul in care arati desi esti plin/a de riduri.

Meserii "MURDARE"

       Cand auzim aceasta sintagma gandul ne fuge departe, poate mai departe decat ar trebui....ne gandim la acele meserii care ne murdaresc hainele......Oare acestea sunt meseriile murdare?Au fost facute emisiuni pe aceasta tema, adevarate documentare......
       Cred cu tarie ca nu meserille in care ne murdarim mainile la propriu sunt meseriile murdare, cred ca adevaratele meserii murdare sunt cele in care ne murdarim mainile(la figurat vorbind), in care ne patam constiinta si ne pierdem sufletul. De fapt meserii cum ar fi cea de lucrator la salubritate, maturator sau femeie de servici sunt oarecum nobile pentru ca ne usureaza viata. Ce ne-am face daca nu ne-ar ridica nimeni gunoiul?Ce ne-am face daca nu ne-ar matura nimeni strazile?Am trai intr-o mizerie greu de imaginat....In plus hainele se spala...constiinta NU.
         Pare greu de crezut dar meseriile cu adevarat murdare sunt de fapt cele mai bine platite si cele mai ravnite. In cazul acestor meserii trebuie sa mintim, sa inselam, sa amenintam, sa profitam de naivitatea si increderea oamenilor. Trebuie sa ascundem adevarul sau sa il mascam, trebuie sa nu ne intereseze decat de profitul firmei/institutiei cu orice pret, sau mai bine zis cu pretul castigului. De cate ori nu am fost indusi in eroare de functionarii bancari? De cate ori nu am fost inselati la propriu de unele institutii? insa De cate ori am fost inselati de un angajat de la salubritate?
         In cazul meseriilor murdare ne vindem poate doar vizual trupul.....si sunt asa bine platite....insa nu trebuie omis un lucru valoarea sufletului nostru nu ar trebui sa fie masurata in bani. Este simplu sa inseli persoanele naive.....unii dintre noi am fi tentati sa spunem ca asa le trebuie naivitatea costa, insa cred cu tarie ca in viata roata se intoarce, de multe ori inzecit. Cu siguranta numarul persoanelor care fac aceste meserii este mare....si creste de la an la an, pentru ca tentatia banilor este mare. Un alt exemplu este al celor care vand substante etnobotanice. Acestea stiu ce efecte pot avea, cate cazuri triste sunt si totusi le vand. Si exemplele ar putea continua...O alta meserie pe care multi si-o doresc.....cea de avocat. E foarte adevarat ca avocat faci si fapt bune....dar esti nevoit sa aperi si persoane care au facut fapte dintre cele mai josnice....

Captiv in inchisoarea vietii....

         La inceput era doar o situatie ca oricare alta....apoi ai impresia ca asa este normal pentru ca mai apoi...cand deja este tarziu sa te trezesti ca e mai mult decat o situatie, mai mult decat un joc.... e cruda realitate pe care ai refuzat sa o accepti.
         Daca refuzi sa crezi un lucru nu inseamna ca nu exista.....din contra, negandu-l il faci din ce in ce mai real pentru ca nu faci nimic. Asa e si cu situatia aceasta, am crezut la inceput ca e vorba de un sentiment mult prea intens....dar nu era asa....am refuzat pana aproape in ultima clipa sa cred ca aceasta situatie este reala....insa in momentul in care am constientizat ca a pus stapanire pe viata mea mi-am dat seama nu numai ca e o situatie cat se poate de reala ci si ca daca nu voi actiona poate mai incolo va fi prea tarziu.
           De multe ori se spune ca nimic nu e mai greu decat sa fii inchis....aici ma refer la inchisoarea fizica insa exista o inchisoare morala  a carei urmari sunt de cele mai multe ori tragice. Tin la libertatea mea mai mult decat la orice pe lume de aceea am decis sa actionez...nu mi se pare corect si normal ca o alta persoana pe care o credeam prezenta doar fizic in viata mea sa imi mai ingradeze in vreun fel libertatea. Am decis sa imi aleg propriul joc si sa ii urmez calea. Am curajul sa spun ca acum in mod real nu ma mai intereseaza daca unora le convine sau nu .....nu au decat sa plece la urma urmei am decis sa aleg ceea ce e mai important.Am ales sa traiesc in sfarsit. Tu ai curajul sa faci la fel?

Ok

      Da este banalul cuvant pe care il asteptam atunci cand avem nevoie de o aprobare....este un cuvant pozitiv care insa poate sa sune prea simplu.......
      Suntem in secolul XXI secol al prescurtarilor, al scrierii rapide....scriere ale carei abrevieri de cele mai multe ori nici macar nu sunt corecte.Nu avem timpul sau rabdarea necesara  pentru a scrie tot ce avem de spus, cu atat mai putin de a detalia. Nu mi s-a intamplat doar o data ca atunci cand asteptam un raspuns al carui rezultat sa fie chiar pozitiv sa fiu dezamagita. A fost prea simplu, prea sec....credeam ca merit mai mult decat un simplu "OK". Credeam ca merit mai mult decat un raspuns pozitiv, credeam ca merit un raspuns detaliat...as fi vrut sa mai urmeze ceva dupa acel "ok." Nu era vina persoanelor care nu au avut rabdarea necesara sa mai scrie si altceva sau sa mai detalieze.....e vina lumii in care traim, a secolului in care ne aflam....a generatiei "star treck" cum obisnuia sa o numeasca un coleg.
       Acum ma multumesc cu acest da englezesc si spun sincer ca il prefer in locul unui raspuns negativ....asa simplu si banal cum este.

Lucruri complicate

    Un text scris de unul dintre utilizatorii unei cunoscute retea de socializare spunea asa:"Persoanele complica mult lucrurile....si e asa simplu: Iti e dor?Suna!.......Vrei sa te intalnesti?Invita!.......Vrei sa fii inteles explica........Ai dubii?Intreaba!.....Nu iti place?Vorbeste!.........Iti place?Vorbeste si mai mult.....Vrei ceva?Cere!.......Ai chef?Fa-o!.."
      Recunosc, la prima impresie era un text reusit cu cateva sfaturi utile.....Dar oare este asa simplu?Este o idee buna sa suni toate persoanele de care iti e dor?Oare nu vei fi dezamagit daca persoanele pe care ai vrea sa le suni nu iti impartasesc sentimentele?Ei bine, in cazul acesta eu una consider ca este un sfat bun.Daca iti e dor ....suna pentru ca de cele mai multe ori persoanele pe care le suni se vor bucura sa te auda, iar in caz contrar nu iti fa probleme, unei persone ii trebuie doar 3 minute sa uite ca tocmai a vorbit cu cineva la telefon atunci cand persoana care a efectuat apelul nu i-a trezit interesul.
      Vrei sa te intalnesti?Invita!...Stiu si eu...aici intervine teama de a fi refuzat.Dar in cazul acesta nu vei fi singura persoana care are de pierdut.Anul trecut am avut surpriza (la vremea aceea neplacuta) de a ma intalni absolut intamplator cu unul dintre "fostii". A fost atat de impresionat ca m-a vazut (nu ne mai vazusem de vreo 3-4 ani) incat a insistat sa stam sa depanam amintiri la o cafea. Nu mi se parea a fi o idee buna pentru ca despartirea noastra a fost una conflictuala.Nu ii vedeam rostul acestei invitatii, mi se parea aberanta.In cele din urma am acceptat....insa dupa vreo trei ore si vreo trei cesti de cafea s-a dovedit a fi o alegere inspirata deoarece in felul acesta am vazut amandoi cand si unde am gresit, am reusit sa rezolvam acel conflict ramas deschis.
      Vrei sa fii inteles explica.....si explica....si mai explica inca o data daca este nevoie.E foarte greu sa te faci inteles intr-o lume in care un cuvant poate avea mai multe sensuri si un zambet sau un gest poate fi catalogat in mai multe moduri. Primul lucru care imi vine in minte cand citesc aceasta fraza este ultima cearta cu iubitul meu care intelesese alt loc de intalnire.Vorbisem la telefon cu o jumatate de ora inainte de a ne intalni si ii spusesem ca sunt la sala dar ca ma voi duce sa imi cumpar apa si poate veni sa ma ia.Asadar locul in care urma sa ne vedem desi clar pentru mine, ramase incert.Va puteti imagina ca eu am asteptat vreo 25 de minute  in fata magazinului si el mai mult de atat in fata salii.Norocul a fost ca imi epuizasem toata energia la sala... altfel s-ar fi iscat o furtuna pe marea iubirii noastre.....Si totul pentru ce?pentru ca nu am reusit  sa ma fac inteleasa.
        E un sfat foarte bun, asigura-te  de fiecare data ca ai fost inteles.Sa nu uitam ca majoritatea conflictelor din viata noastra pornesc de la faptul ca nu ai reusit sa te faci inteles. O vorba din popor spunea asa: "e mult mai usor sa previi decat sa tratezi".Desi nu estte vorba despre o boala este valabil si pentru cazul nostru: este mult mai simplu sa pevii o disputa decat sa remediezi un conflict.
       Ai dubii?Intreaba!.....in orice domeniu...sa nu iti fie teama ca vei fi catalogat intr-un anumit mod doar pentru ca intrebi.Cand ne nastem invatam si murim invatand. Cu siguranta intotdeauna mai avem inca un lucru de invatat.Intreaba ori de cate ori te framanta ceva , insa ai grija la modul in care intrebi: nu trebuie sa fie niciodata o intrebare cu sens acuzator ...nici macar atunci cand esti convins ca ai dreptate.